Autor: Masina de poezie

iar când i-am pus în cutia de carton, iar când i-am pus în cutia de carton, leagănă. de unul singur în două ore am băut alcool metilic cu cana, nu sfâșie creierul. în care o aricioaică cu pui. iar când i-am pus în cutia de carton, sau să fac dragoste crezi că nu văd cum cicatricele se fac
 
și am așteptat fericit. până și sfântul duh al aricilor decât masturbarea.

nu sfâșie creierul. în care crezi că nu văd cum cicatricele se fac cu bâtele de baseball. cum înecau câini, vă jur pe cuierul în care există și contează. în care gâtul știe câți ani și mă tot abăteam nimic, și nu-i vorbă mare – chiar nimic
 
după ce ți-am tăiat frânghia din jurul gâtului, deasupra ei. până și sfântul duh al aricilor rozariu. așa că înțelege și iartă, tata –

lațul de la gât lui tata mircea ivănescu-mi spunea că se o aricioaică cu pui. parte a creierului care se vede,
 
cu iarbă și cănuțe de tablă pe ea. și lăzile de lemn erau pline de și am așteptat fericit. va fi reală și va fi eram trei hamali pe siretului, cu lumina aprinsă. iar când plutind deasupra lor face de lucru pe obraji și
 
constat că scriu de 12.

azi e seară, construim o stație de poliție din lego și am așteptat fericit. și pentru mine), atârnau pisici cu capul în jos într-o zi și ziua asta va fi orbitoare decât masturbarea. dărâmat ca acum. aveam dracu iar acum, singur printre trandafirii tăi, nu știu. pentru noi a existat
 
eram trei hamali pe siretului, există și contează. în care gâtul
 
nu știu. pentru noi a existat.

poeme despre noi în braille. imediat după aia fugi în bucătărie, ca vocea ta de atunci noi, sinucigaşii, ne-am trezit fiecare gheenele lui lichefiază & dezintegrează cu iarbă și cănuțe de tablă pe ea. interioară se-nteţeşte. corpul doarme dus, așa și e.
 
şi luna care răsare încet în colţul veluxului, rozariu. eu am primit acelaşi maiou flendurit tata, prea mult mi-ai vorbit.

crezi că eu nu știu cât de dulce de câteva luni încoace cred că frumusețea există, să mai așa și e. de creierul în metastază din cer. şi au tras pământul deasupra ca o cortină.şi au tras pământul deasupra ca o cortină. şi au tras pământul deasupra ca o cortină. dragule, nu e zi să nu apară la fel cum un câine hămesit se repede devastat şi totuşi plin de speranţă,
 
au aşezat cu grijă în pământ.

și în oameni care învie, eram speriat, dar aricioaica și puii ca vodca. una din lumile alea mircea ivănescu-mi spunea că se alcoolul urma să aibă mai mereu doar 5 grade; te strecori încet, pe bâjbâite, afară din cameră,
 
cubuleţele de pământ sar zi şi noapte lucram pe vremea aia ca vopsitor, și feroce. și abia așteaptă ca iaurtul peste ficatul cu steatoză, cei mai frumoşi n-au văzut frumuseţea.

azi e seară, construim o stație de poliție din lego face de lucru pe obraji și cerul nopții lumina blând, era așa o pace nu sfâșie creierul. în care azi mă rad și mă spăl pe dinți fără rozariu. stelele mă priviră cu ochii câinelui credinciosstelele mă priviră cu ochii câinelui credincios stelele mă priviră cu ochii câinelui credincios stelele mă priviră cu ochii câinelui credincios.

dar până la urmă tot o viaţă personală mişto aerul face în jur spume de smoală și sufletul ca un contorsionist bătrân în corpul prea strâmt de capacul cerului. el ridică din când în cândde capacul cerului. el ridică din când în când de capacul cerului. el ridică din când în când de capacul cerului. el ridică din când în când cine merge prin viața ta iluminată
 
o mână enormă îți pune meșe și mustăți policolore.

te gândeşti la unul dintre morţii tăi cei mai dragi, mortul se cade să aibă o viaţă personală naşpa se cade pe spate, şi tot pe spate se stă pe câmp, într-adevăr, sunt absent din toate amintirile mele cu mine iată lumea – o tartă cu heruvimi și serafi pe post de fructe a fi tu e ocnă cu inimioara bocnă un mort nevisat de nimeni şi suflă peste el, când am ajuns aici, cădeam liniştit.