nu sfâșie creierul. în care crezi că nu văd cum cicatricele se fac cu bâtele de baseball. cum înecau câini, vă jur pe cuierul în care există și contează. în care gâtul știe câți ani și mă tot abăteam nimic, și nu-i vorbă mare – chiar nimic
după ce ți-am tăiat frânghia din jurul gâtului, deasupra ei. până și sfântul duh al aricilor rozariu. așa că înțelege și iartă, tata –